Pentru cel căzut în deznădejde și descurajare, starețul Grigori Davâdov sfătuia să citim rugăciunea de la sfârșitul celei de-a cincea catisme
Rugăciune după catisma 5 (a Sfântului Isaac Sirul)
O, Hristoase, iubirea pentru Tine i-a despărțit pe sfinți de părinți, de rudenii și de viața tihnită a oamenilor, așa încât tăria patimilor firii s-a domolit în fața iubirii Tale; dă-mi, Doamne, ca această iubire să mă facă să-mi urăsc viața și să mor față de tot ce e plăcut în lumea aceasta, ca prin puterea Ta să se liniștească furtunile dezlănțuite în rărunchii mei. Iubirea Ta să mă despartă de lume și de convorbirea cu ea; iar în cugetul meu zugrăvește o singură icoană nevăzută prin care să fie biruită în mine orice pornire spre desfătare venită din aducerile-aminte și idolii acestei lumi vremelnice.
Îmi plec genunchii, Dumnezeule, înaintea măreției Tale și mă plec până la pământ înaintea Ta. Înainte de a mă fi plămădit în pântecele maicii mele, Tu ai cunoscut că viața mea va fi învolburată și pornită spre alunecare, dar aceasta nu Te-a oprit să mă zidești și să-mi dai toate cele prin care ai cinstit firea omenească, deși știai dinainte toate patimile mele. Tu cunoști cererile mele înainte de a le ști eu însumi, precum și rugăciunile mele înainte de a fi rostite înaintea Ta. Dă-mi, Doamne, în acest ceas, toate cele de trebuință firii mele ticăloase care este în primejdie. Căci știi bine întristarea sufletului meu și că tămăduirea lui stă în mâinile Tale.
Altă rugăciune (a Sfântului Efrem)
Mielul lui Dumnezeu, Cel fără prihană, Care ai binevoit să primești moartea pe Cruce și ai fost înjunghiat pentru mântuirea noastră, a păcătoșilor. Tu ești puterea lui Dumnezeu, înțelepciunea și strălucirea slavei Lui; Tu, Doamne, varsă mila Ta cea mare și iubirea Ta peste mine. Dă-mi putere să alung din sufletul meu lenevirea, nepriceperea, nerăbdarea, ca să nu aud la cea de-a doua Venire a Ta spunându-mi: „Ce ai îndurat tu pentru Mine?” În acea zi îngrozitoare Tu, Doamne, ne vei zice nouă, păcătoșilor: „Voi toți știți bine ce am îndurat Eu pentru voi. Eu, Dumnezeu, pentru voi m-am întrupat. Eu, Cel nevăzut, pentru voi în trup am trăit pe pământ, pentru voi am flămânzit, am îndurat sete și batjocură. Fiind nevinovat am fost bătut și scuipat; neavând păcat am fost împuns cu sulița în coastă și adăpat cu oțet. Moarte rușinoasă pe Cruce am primit pentru voi, ca să vă ridic de la pământ și să vă fac sfinți. V-am dat Împărăția cerească; v-am numit pe toți frați ai Mei și v-am trimis din cer Duhul Sfânt. Voi, însă, oamenii, ce ați îndurat pentru Mine?”
Ce voi putea răspunde la aceasta eu, ticălosul, vicleanul și păcătosul? Mucenicii își vor arăta rănile lor chinuitoare și schingiuirile răbdate până la moarte. Sfinții se vor îndreptăți prin viața sfântă, prin post, prin lepădarea lumii, prin lacrimi și prin alte înfrânări. Iar eu, leneșul și păcătosul, ce voi arăta în afară de desfrânare, lăcomie, nerăbdare și mândrie?
De vei cere răspuns de la mine, Doamne, pentru vremea pe care mi-ai dat-o pentru pocăință și pe care eu am petrecut-o în nepăsare, cum mă voi îndreptăți? Dar dacă mi se va cere să răspund pentru cuvintele cele deșarte, pentru cugetele cele viclene, atunci ce frică și ce tulburare mă va cuprinde pe mine, nefericitul, și ce chinuri mă vor aștepta după aceea?
Curăță-mă, Doamne! Curăță-mă, Iubitorule de oameni, milostivește-Te după mare mila Ta. Întărește sufletul meu cel stricat cu lenevirea și nepăsarea, Tu, Cel ce înalți pe cei căzuți și vindeci pe cei bolnavi! Tu cunoști toate slăbiciunile sufletului meu, știi toată viclenia cugetelor rele care mă împresoară, vezi uneltirile vrăjmașului. Apără-mă, Doamne, trezește-mă, înviază-mă și mă mântuiește prin bunătatea Ta, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare și ale tuturor sfinților.
Amin.