Sărbătoarea are o mare însemnătate, căci se referă la bunătatea și la puterea Sfintei Fecioare. Se spune că, pe vremea împăratului Leon cel Înţelept, la Constantinopol, după o noapte întreagă de priveghere, înspre zorii zilei de duminică, mulțimea de credincioși care se rugau în biserica Vlaherna, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a avut parte de o minune.
Cum se ruga Sfânta Fecioară
Sfântul Andrei cel nebun pentru Cristos, împreună cu ucenicul lui, Fericitul Epifanie, au ridicat ochii către cer și au văzut-o în văzduh pe însăși Maica Domnului, care se ruga pentru credincioși, strălucind deasupra tuturor și acoperind mulțimea cu cinstitul ei omofor (șalul sfânt). Sfinți și oști cerești o înconjurau cu smerenie, dintre aceștia remarcându-se Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Cu glasul murmurat, blând și plin de umilință, Sfânta Fecioară I se ruga Bunului Dumnezeu:
„Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău! Și unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile!”
Rugă la Acoperământul Maicii Domnului
În ziua sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului, credincioșii rostesc următoarea rugăciune: „Acoperă-ne pe noi cu Acoperământul tău, Preasfântă Fecioară, în ziua răutăţilor noastre. Acoperă-ne în toate zilele noastre și, mai ales în ziua cea rea, când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, de sub cer şi din ziua înfricoşătoarei judecăţi. Să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău„