Viața pe acest pământ a fost întotdeauna stresantă. Amenințările pentru supraviețuirea și bunăstarea noastră, fie din lumea naturală, fie din ceea ce putem percepe ca fiind periculoase, au făcut parte din fiecare epocă.
În astfel de situații, mecanismul nostru de răspuns înnăscut este declanșat și pus în mișcare. Răspunsul la stres este o abilitate sănătoasă, înnăscută, care ne oferă ceea ce avem nevoie pentru a ne ajuta să facem față amenințărilor din viața noastră. Cu toate acestea, ne confruntăm cu probleme atunci când numărul sau dimensiunea acestor amenințări ne copleșește capacitatea de a face față acestora sau când răspunsul nostru este prelungit sau inadecvat pentru sarcină.
În călătoriile noastre de credință, rugăciunea și reflecția spirituală ne pot oferi oportunități minunate de a ne gestiona stresul și de a lucra prin ele. Apropierea de Dumnezeu în rugăciune și Scriptură ne poate permite să examinăm și să ne analizăm propriile vieți și să identificăm factorii stresanți sau reacțiile noastre la acestea.
Aruncă-ți anxietatea în fața lui Dumnezeu
Atât de des ne simțim puternic împovărați de presiunile vieții noastre. Nimeni altcineva nu pare să înțeleagă și majoritatea oamenilor ne spun pur și simplu să nu ne îngrijorăm – ceea ce ne convinge că nu înțeleg. Dar iată-l pe Petru, care ne spune că toate acele neliniști cu care ne luptăm pot fi predate lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ne înțelege și ne îngrijește și vrea să ne sprijine și să ne ajute în luptele noastre. De multe ori doar să știm că altcineva înțelege ce ne preocupă poate fi suficient pentru a ușura încărcătura.
„Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Dumnezeule, întru numele Tău mân¬tuiește-mă și întru puterea Ta mă ju¬decă. Dumnezeule, ascultă rugă¬ciunea mea; pleacă urechea Ta la graiurile gurii mele. Ia aminte spre mine și mă ascultă, că m-am mâhnit întru îngrijorarea mea și m-am abă¬tut. Inima mea s-a tulburat întru mine și frica morții a căzut asupra mea. Temere și cutremur au venit peste mine și întunericul m-a acoperit.
Doamne, Dumnezeul mântuirii me¬le, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta. Să ajungă până la Tine rugă¬ciu¬nea mea; că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat!
Miluiește-mă, Doamne, că nepu¬tin¬¬¬cios sunt! Vindecă-mă, că s-a tul¬bu¬rat foarte sufletul meu. Ostenit-am întru suspinarea mea. În toate nop¬țile îmi stropesc patul cu lacrimile mele și în ele îmi scald așternutul.
Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? Nădăj¬¬duiește spre Dumnezeu și mă voi măr¬turisi Lui, mântuirea feței mele și Dumnezeul meu.
Domnul este luminarea mea și Mân¬¬tuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este sprijinitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?
Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea! Domnul este întărirea mea și scă¬pa¬rea mea și izbăvitorul meu. Dumnezeu este ajutorul meu și voi nădăjdui întru Dânsul: Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu.
Salvează-mă, Doamne, din necazurile mele
Amin
Sursa:randuripentrtine