“Să ai un prieten în familie, unul în țară, unul în lume și unul în Cer.
Mai mulți numai Dumnezeu poate avea.
Suntem un amestec ciudat de stări și de lucruri: trădăm plângând și râdem trădând.”
Grigore Vieru
Oferind, din ceea ce de fapt, Dumnezeu ţi-a dat, nu te mai întrebi ce-ţi dă celălalt în schimb pentru ceea ce ai oferit tu, bucuria ta venind din însuşi faptul că oferi.
Nu ştiu dacă v-aţi gândit vreodată la ceea ce priveşte porunca respectului. Cel care ne-a dat porunca iubirii ne-a dat şi porunca cinstirii, porunca respectului “Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.” (Ioan 13,34). Poate nu direct, pentru că iubirea adevărată cuprinde şi respectul: nu poţi să iubeşti pe cineva şi să-l defaimi în acelaşi timp.Nu poti sa-l apreciezi pe facebook şi să îl ocoleşti pe stradă. Nu poti să te mândreşti cu sute de prieteni în mediul virtual, iar bucuriile sau necazurile să le porţi singur. Ori îl iubeşti şi-l respecţi, ori, dacă nu-l respecţi, înseamnă că nu-l iubeşti. Poate veţi spune că greşesc…s-ar putea să aveţi dreptate. Din respectul pentru prietenul primit în dar de la Dumnezeu, bătrâna de la spital, nu cred că a uitat porunca iubirii aproapelui.
Închei “pledoaria” mea despre prietenie, rugându-mă bunului Dumnezeu să ne ajute să fim prieteni adevaraţi, să înmulţim iubirea şi respectul şi să fim gata să-i ajutăm pe cei de lângă noi. Să ne ajute Dumnezeu să ne oferim prietenia cu toată bucuria, să avem bucurie din prietenie, să avem prietenie cu bucurie! Şi-apoi, să facem tot posibilul să trăim în aşa fel încât să fim şi noi prietenii lui Dumnezeu, sa-L avem pe Domnul Hristos ca prieten, aşa cum L-au avut ca prieten pe Domnul Hristos, ucenicii sai, Lazăr, Marta, Maria şi toţi sfinţii săi.