„Mieluşeaua ta, Iisuse, Hristina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc, şi spre Tine căutând mă chinuiesc, şi împreună mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu botezul Tău, şi pătimesc pentru Tine, că să şi împărăţesc întru Tine, şi mor pentru Tine, că să viez întru Tine, ci ca pe o jertfă fără prihană primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie.
Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Mult pătimitoarei, prealăudatei Muceniţe Hristina, celei ce numele Mântuitorului a purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridicat, veniţi să-i împletim cântări de laude, zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Hristina, mult pătimitoare!
Umplându-te de râvna dumnezeiască, ai început a sfărâma idolii cei neînsufleţiţi şi aruncându-i pe fereastră, ţi-ai curăţat odaia, spre a te putea închina Ziditorului şi a-I cânta: Aliluia!
Amin.”