Sfinte Antoane, între toţi Sfinţii lui Dumnezeu tu ai fost înzestrat cu o putere deosebită în a-i ocroti și ajuta pe toți cei ce-și pun nădejdea în tine. Morții au înviat la porunca ta, cei orbi și-au recăpătat vederea, celor suferinzi tu le-ai redat sănătatea și niciunuia din cei evlavioși către tine nu i-ai refuzat mângâierea sprijinului tău.
Această grijă a ta faţă de nevoile oamenilor mă
umple şi
pe mine de încredere sfântă,
cu care alerg la bunătatea ta, cerându-ți
ajutor (Pauză: se spune, în
gând, dorința bună, cererea…).
Pentru dragostea ta arzătoare către Isus, care s-a odihnit în braţele tale sub chip de Prunc ceresc şi
pentru iubirea ta gingaşă faţă de Preasfânta Fecioară Maria, Mama lui Isus, te rog, arată-ţi
puterea cea mare şi ajută-mă și pe mine.
În pagubele suferite, în nenorocirile care mă
lovesc, în întristările
mele sufleteşti, în
suferințe
şi
lipsuri, în nenumăratele necazuri ale vieții,
în ispitele ce mă tulbură
și
mă
ademenesc, când patimile mele se răscoală
cu furie și când
văd
că
duhul cel rău unelteşte împotriva
sufletului meu ca să-l piardă, către tine îndrept
gândul meu, făcătorule de minuni și te rog ca în toate nevoile mele, sufletești
și
trupești,
să
fiu ușurat
și
mângâiat
de ocrotirea ta, pentru ca astfel încurajat
și
plin de recunoștință față
de tine, să ajung prin tine la Dumnezeul milostivirilor în slava cea veșnică
a cerului.
Amin.