Cu mucenicia cea neobişnuită şi înfricoşătoare şi cu vitejiile răbdării, pe toţi i-ai minunat, mult-pătimitorule, cu tăierea fiecărei părţi din trup, rugăciuni de mulţumire preaminunat ai dat lui Dumnezeu. Pentru aceasta, în pătimirea ta cunună ai luat, şi te-ai suit către tronul Împăratului ceresc, al lui Hristos Dumnezeu, Iacobe. Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Înştiinţându-se soţia şi maica ta că tu ai jertfit împreună cu împăratul idolilor, scrisoare de întărire în credinţa creştină ţi-au trimis, după care cu lacrimi de umilinţă ţi-ai cerut iertare de la Dumnezeu şi ai părăsit cu desăvârşire pe împărat şi domni, şi închinându-te lui Dumnezeu şi mărturisindu-L, Îi dădeai slavă cântându-I: Aliluia!
Auzind împăratul că tu te-ai întors la
adevărata credinţă, s-a mâniat foarte rău şi întrebându-te, Sfinte Iacob, nu ai
vrut să schimbi adevărul pe minciună şi credinţa pe necredinţă, ci defăimând
înşelăciunea idolească mărturiseai că unul singur este Dumnezeu, Care a făcut
cerul şi pământul, pentru care îţi strigăm:
Bucură-te, că de împărat nu te-ai temut;
Bucură-te, căci credinţa creştină cu tărie ai mărturisit;
Bucură-te, că cinstea lumească pe care ţi-a dat-o împăratul o ai nesocotit;
Bucură-te, că amăgirile împărăteşti nu te-au amăgit;
Bucură-te, că împăratul la grele chinuri te-a trimis;
Bucură-te, că de frica chinurilor nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pentru Împăratul cerului ai vrut a pătimi;
Bucură-te, că, chinuindu-ţi trupul, ai câştigat Împărăţia lui Dumnezeu;
Bucură-te, Mare Mucenice Iacob, părtaş al pătimirilor Domnului Hristos!
Amin.