„Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Elisabeta, duhul tău.
Fiind înconjurat din toate părţile de furtunile patimilor şi de valurile cugetelor tulburându-mi-se sufletul, îndreptează-mă către limanul cel lin al voirilor lui Hristos, prin rugăciunile tale Sfântă Elisabeta, ca să te laud pe tine.
Fiind împodobită cu harurile fecioriei, de Dumnezeu fericită, din pruncie te-ai logodit prin sihăstrie cu Cuvântul Cel Curat. Şi ai mers după urmele lui cele purtătoare de viaţă, purtând cu tărie omorârea patimilor, preamărită.
Cu dragoste fierbinte, pururea pomenita, Sfânta Elisabeta dorind de tine, Preacurată, cea care mai presus de cuget ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl Cel Nedespărţit, s-a făcut vas al Sfântului Duh, strălucind cu virtuţi Dumnezeieşti, Preasfântă Fecioară.
Amin.”