Mucenicul Tău, Doamne, Eupsihie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scă¬pând israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Cu îndrăznire cântând chinurile tale, Fericite Eupsihie, mă rog ţie, ca unuia ce ai îndrăznire, răpeşte sufletul meu de la tirania patimilor, mucenice.
Gândul tău cu plecarea cea către Dumnezeu s-a lepădat de toate cele desfătătoare ale vieţii şi cu totul frumos s-a arătat, împărăţind asupra patimilor, Sfinte Fericite Eupsihie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ţesându-ţi ţie haină de fapte preaalese şi roşind-o muceniceşte, te-ai împodobit cu ea şi stai înfrumuseţat înaintea Domnului, Sfinte Eupsihie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin