– Tatăl şi Fiul, în privinţa luminării, a judecăţii, a voinţei şi a firii, sunt Unul şi Acelaşi. Sunt exact ca cei doi ochi care reacţionează la impresii şi primesc lumina în acelaşi timp şi în acelaşi chip.
– Dar cum se află între Ei Duhul?
– Exact ca şi cei doi ochi care, printr-o privire comună, văd în acelaşi timp şi amândoi deodată, acelaşi obiect.
Ceilalţi au ascultat şi au rămas impresionaţi.
– Dacă voiţi vă voi prezenta un exemplu mai practic. După cum dintîi, buzele şi limba lucrează împreună şi se ajută una pe alta pentru a alcătui cuvântul, la fel se întâmplă şi cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. Tatăl este mintea, Fiul este cuvântul, în timp ce Duhul Sfânt, Cel prea patrunzător şi fin este esenţa, transparenţa şi vederea, care sunt caracteristicile comune şi ale minţii, şi ale cuvântului. Să explicam acestea şi în alt fel: Tatăl este soarele, Fiul este raza soarelui, în timp ce Duhul, Mângâietorul, este strălucirea de foc. Observaţi şi admiraţi în acest element material o esenţa triipostatică: soarele este chipul Tatălui, raza solară este Domnul, în timp ce căldura razei este Prea Sfântul Duh. Soarele niciodată nu părăseşte cerul. Îşi trimite însă razele sale pe pământ unde, prin căldura lor, fac bine şi dau viaţă oamenilor. În acelaşi chip Tatăl Atotţiitorul nu a coborât pe pamânt, însă a trimis strălucirea Slavei Sale, pe Fiul, şi prin Fiul, căldura Duhului Mângâietor pentru mântuirea întregii lumi. Să cercetăm pâinea pe care o mâncăm zilnic. Ştim că s-a facut din grâu, apă şi foc. Deşi este una, însa este compusă din trei elemente. În acelaşi chip trebuie să cugetăm şi despre Dumnezeirea Cea Una şi în Trei Ipostasuri.
Sursa: Sfîntul Andrei cel nebun pentru Hristos, Ed. Evanghelismos, 2005, p. 32-34