Sfântul Ilie Tesviteanul, celebrat drept făcător de minuni şi aducător de ploi în perioadă de secetă, este sărbătorit de creștinii ortodocși pe 20 iulie.
Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani î. Hr., în ţinutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoţi, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab. Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi.
Sfântul Ilie și carul de foc de pe cer
Legendele spun că Sfântul Ilie a fost gospodar, dar cu o fire foarte iute. El şi-ar fi ucis părinţii veniţi în vizită şi a mers apoi la Dumnezeu şi şi-a cerut iertare, primind un car şi un bici de foc pentru a-i ucide pe diavolii care îl stăpâneau.
In traditia populara se spune ca in aceasta zi, Sfantul Ilie iese la plimbare pe cer intr-un car de foc, tras de doi sau patru cai albi inaripati, cu biciul in mana si trimite pe pamant tunete, fulgere, trasnete, vant puternic, ploi abundente si grindina. Cand fulgera in cer, Sfantul Ilie da cu sabia, iar cand tuna, atunci Palie, vizitiul lui, arde cu tunul.
Multe legende spun sa Sfantul Ilie nu si-a incheiat misiunea pe pamant, el ridicandu-se la cer si asteptand acolo sfarsitul lumii, pentru a se lupta cu capetenia diavolilor. Este considerat un “mustrator al imparatilor celor faradelege si pedepsitor al prorocilor mincinosi”.
Ilie este inainte de orice, o figura simbolica si identitara. Singurul om caruia i s-a dat puterea dumnezeiasca de a “inchide si a deschide cerurile”.
Regele Ahab, în vremea căruia ar fi trăit Ilie, s-a căsătorit cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeul părinţilor săi, şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria. Toate aceste fapte au atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a primit misiunea de a-l mustra pe rege şi de a întoarce de la închinarea la zei poporul care se tăvălea în necurăţie şi aducea pe fiii săi jertfă diavolilor (zeului Moloh, zeul fericirii, îi erau aduse drept jertfe copii sacrificaţi prin ardere).