● Rugăciunea lui Iisus înlocuiește semnul crucii, dacă pentru oarecare motive acesta nu se poate face. (Preacuviosul Nikon de la Optina)
Principala roadă a Rugăciunii lui Iisus nu este căldura, nici dulceața, ci frica de Dumnezeu și frângerea inimii pentru păcate. Simțământul pocăinței îl păzește pe omul păcătos de toate vicleniile diavolești. (Sfântul Teofan Zăvorâtuł)
● Măsura în care ne dedăm rugăciunii este și măsura în care dobândim putere. Atunci constrângem și mintea să înțeleagă cele rostite de noi. Însă pentru a ajunge la aceasta e nevoie de mare silință. Cu timpul ajungem la lucrarea buzelor care spun neîncetat: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Mintea, desigur, este răspândită, distrasă de la lucrare, rătăcind încoace și încolo. Însă urechea aude și ceea ce prinde așază în inimă. (Starețul Arsenie Isihastul)
● Pentru a nu îngădui neîntreruptul atac al duhului rău trebuie să avem în inimă Rugăciunea lui Iisus: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!” Împotriva diavolului nevăzut este Dumnezeu cel nevăzut, iar împotriva celui puternic Cel Atotputernic.
Având pe Hristos în inimă, teme-te să nu-L pierzi și, odată cu El, și liniștea inimii. Astfel, începe cu durere nevoința ta din nou, agățându-te de El cu toate sforțările. Căci căderea este grea și multe lacrimi amare va costa. Îndreaptă-ți toate puterile spre Hristos, dobândește-L și nu-ți pierde sfânta îndrăzneală înaintea Lui.
Hristos intrând în inima credincioasă, sălășluiesc în ea pacea și bucuria. Nu în zadar se spune despre Dumnezeu: „Sfânt ești și întru cele sfinte Te odihnești.” (Sfântul Ioan de Kronstadt)
Dacă la rugăciunea neîncetată există frângere a inimii și ocărâre de sine, atunci este cu putință să ne îndeletnicim cu această rugăciune. Dumnezeu vă va binecuvânta. Pentru mai multe lămuriri, vedeți operele Sfântului Ignatie Briancianinov — mai cu seamă cel de-al doilea și cel de-al cincilea tom. Încercați să vă adunați mintea din risipire și să o țineți în cuvintele rugăciunii. Să vă ajute Domnul să vă nevoiți întru această rugăciune și să izbândiți întru ea, precum și în răbdarea durerilor și a bolilor; să izbândiți întru smerenie și blândețe. (Starețul Ștefan Ignatenko)
● Repetați neîncetat Rugăciunea lui Iisus: numele lui Iisus trebuie să fie necontenit în inima ta, în minte și pe limbă. Fie că stai în picioare, fie că stai întins, fie că stai așezat, fie că mergi, fie că ești în călătorie, mereu și mereu repetă Rugăciunea lui Iisus. Aceasta este foarte mângâietoare! Fără ea nu se poate. Rugăciunea lui Iisus se poate spune foarte pe scurt. Așa sfătuiesc Sfinții Părinți pentru începători ca fiind folositor și dătător de putere. Pomeniți aceste șase cuvinte: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” Repetați rar: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”; și încă și mai rar: „Doamne Iisuse — Hristoase, miluiește-mă pe mine, — păcătosul!” E foarte bine! (Starețul Gherman)
● Faceți Rugăciunea lui Iisus pe cât se poate într-o stare de pocăință, de smerenie, de curăție și de dragoste către Dumnezeu și către aproapele… Pentru acela care se roagă mult există riscul de a cădea în înșelare… Rugăciunea lui Iisus fără smerenie este o catastrofă… Dobândirea rugăciunii neîncetate așa încât ea să devină spontană și permanentă, rostindu-se de la sine, se petrece în urma unei lungi și regulate nevoințe. Adevăratul izvor al curăției și al rugăciunii stăruitoare este simțământul nevoii de Dumnezeu, sentimentul acela că fără El noi nu suntem nimic. Iar dragostea pentru Dumnezeu ne împinge să dorim neîncetat unirea cu El. (Arhimandritul Serghie Șevici)
● Noi nu ar trebui să primim gândurile, ci să săvârșim rugăciunea. Faceți rugăciune în toată vremea, în orice situație. Iată cum veți ajunge la rugăciune, la priveghere, la citire și la recunoștință.
Faceți rugăciune, ea vă va împlini toate. Întotdeauna trebuie să rostiți: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi, păcătoșii!” Fie că stai, mănânci, speli, gătești, sapi, porți o povară — întotdeauna trebuie să rostești Rugăciunea lui Iisus. Atunci nu vei fi cuprins de plictiseală. Spunând astfel, și Domnul Se bucură, și viii și cei adormiți, iar sufletul nostru îl îmbogățim și în Rai ne sălășluim cu Hristos Dumnezeu.
Așa cum respiri fără a observa cum se face aceasta, tot astfel rostește și rugăciunea, și vei primi mântuirea. Rostește Rugăciunea lui Iisus în fiecare nevoie și durere, iar după o vreme vor veni și cele cerute.
Când oamenii mustră ori învinovățesc trebuie să taci, făcând Rugăciunea lui Iisus. Aceasta este un mijloc minunat.
La Rugăciunea lui Iisus trebuie să ne raportăm cu multă dreaptă socoteală, pentru a nu cădea în înșelare. Cel care, înainte de vreme, se ocupă cu această nevoință, dar nu a dobândit tăcerea, răbdarea și tăierea voii, unul ca acela se află în înșelare. Pentru aceasta Părinții grăiesc cu asprime că nu trebuie să se intre în aceste lucruri înainte de vreme.
Suntem mândri, de aceea nu avem Rugăciunea lui Iisus. Pentru mândrie nu ni se dă rugăciunea. Rugăciunea cu mândrie nu este primită de Dumnezeu. (Schiarhimandritul Vitalie Sidorenko)