Gara e locul unde sufletul nu-şi poate găsi liniştea. Oamenii sunt preocupaţi de procurarea unui bilet, de sosirea trenului, iar mai înspre seară şi de găsirea unui loc cât de cât comod pentru a-şi petrece noaptea.
Trenurile veneau şi plecau. Gara devenea pustie şi din nou se umplea de mulţimea cuprinsă de grijile ei. Şi doar într-un singur loc al …
Citeste mai mult >
Moartea nu înseamnă nimic! Doar că am trecut de partea cealaltă: e ca şi cum m-aş duce în camera de alături.
Dar eu rămân tot eu, iar tu rămâi tot tu. Ce eram înainte unul pentru celălalt, suntem şi acum.
Cheamă-mă cu numele cu care m-ai chemat întotdeauna, care ţi-e atât de familiar, vorbeşte-mi la fel de frumos cum îmi …
Citeste mai mult >
Odată au venit dracii la Avva Arsenie în chilie, necăjindu-l.
Și venind cei ce slujeau lui și stând din afară de chilie, l-au auzit strigând către Dumnezeu și zicând:
„Dumnezeule, nu mă părăsi! Nimic bun n-am făcut înaintea Ta, dar dă-mi, după bunătatea Ta, să pun început”.
(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 13)…
Citeste mai mult >
– Părinte, când venea iarna acolo, în Munţii Stânişoara, ce făceaţi?
– Iarna? Mai degrabă tremuri tu de frig în Bucureşti, decât eu în munţi!
– Păi, noi chiar am tremurat de frig…
– Mi-am făcut bordeiul de doi metri în lungime şi doi metri în lăţime, şi am pus două furci în fundul bordeiului, iar peste ele bârne de …
Citeste mai mult >
Nici un ac nu cade dintr-un brad dacă nu vrea Dumnezeu. De aceea, nu trebuie să te mâhneşti, orice ţi s-ar întâmpla. Aşa ne sfinţim! Uite, acum tu te mâhneşti din cauza casnicilor tăi, dar ei te ajută, de fapt, să atingi înălţimi duhovniceşti. Dacă n-ar fi ei, n-ai mai spori deloc.
Odată, pentru a-i îndrepta unui frate multele sale …
Citeste mai mult >
“Nu am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.
Nu am pierdut niciodată crezând în …
Citeste mai mult >
Știu. Sună foarte puternic.
Eu am crescut cu sentimentul că datorez… Sentiment exagerat, uneori. Alteori, de-a dreptul inexplicabil.
Există oameni în viața mea, față de care m-am simțit datoare, moral, ani întregi și am încercat să-mi plătesc această datorie în diverse moduri: în bani, în timp, în susținere, în intervenții… în cele mai variate moduri posibile. Cu unii dintre ei …
Citeste mai mult >
Michael Ende scrie că unii cred că singura lor speranță de fericire constă în a fi în altă parte și își petrec întreaga viață călătorind dintr-un loc în altul.
Fug de ei înșiși, pentru că le este teamă. Schimbă doar decorul, dar asta nu îi face mai puternici. Repetă aceleași greșeli în regiuni diferite, dar nu își învață lecția. Sunt …
Citeste mai mult >