Cugetând la cele despre Dumnezeu, fii evlavios cu prisosință, bun, cuminte, blând, darnic după putere, îndatoritor, necertăreț și cele asemenea.
Căci aceasta este avuția sufletului care nu poate fi furată: să placi lui Dumnezeu prin unele ca acestea, și să nu judeci pe nimeni sau să zici: cutare este rău și a păcătuit;
ci mai bine este să-ți cauți de …
Citeste mai mult >
Când un om se îmbolnăveşte, într-un fel sau altul, aţi văzut cum caută pe doctor. Uneori şi greşeşte în căutarea lui, apelează la cine nu trebuie, numai şi numai să se facă sănătos. Când corpul este bolnav, aşa de mult doreşte vindecarea! Dar când sufletul este bolnav, de ce nu doreşte vindecare cu aceeaşi tărie şi putere?
Mai ales că …
Citeste mai mult >
Nu vrea Domnul nici bogaţiile noastre, nici daruri şi laude din inimi goale. El cere de la noi numai iubirea şi adevărul inimii.
Fiul meu, nevoieşte-te a câştiga lucrul cel mai de seamă în cer şi pe pământ, care este dragostea lui Dumnezeu. Cântările Bisericii şi Evanghelia ne vorbesc de multe ori de Hristos ca de Mirele sufletului nostru, iar …
Citeste mai mult >
Neîncetat rugați-vă. (1 Tesaloniceni 5, 17)
Să-l cerem Domnului, din toată inima, să-l atragă pe fiecare din noi tot mai mult la Sine, încât să nu purcedem niciodată la rugăciune cu răceală și împrăștiere sau cu conştiinţă necurată, cu o inimă care n-a ajuns să se împace cu toată lumea, ci rugăciunea noastră să fie de fiecare dată o
convorbire …
Citeste mai mult >
Omule, trebuie să-ţi schimbi viaţa – retează cu foarfeca voile tale – crengile rele: sudalmele, neascultările, şi va rămânea un pom care nu va putrezi în veac – e cuvântul lui Dumnezeu.
În fiecare zi citeşte, dacă poţi, măcar un verset, măcar un capitol sau un psalm, de care să-ţi legi gândurile, mutându-te de la cele stricăcioase la cele veşnice. …
Citeste mai mult >
Ochii noştri, prin ei înşişi, văd atât cât văd şi ochelarii noştri. Urechile noastre, prin ele însele, aud tot atât cât aude şi receptorul metalic. Limba noastră, prin ea însăşi, vorbeşte tot atât de lămurit pe cât şi limba clopotului.
De aceea, ce vede sufletul nostru văd şi ochii noştri. De aceea, ce aude sufletul nostru aud şi urechile noastre. …
Citeste mai mult >
Ochii noştri, prin ei înşişi, văd atât cât văd şi ochelarii noştri.
Urechile noastre, prin ele însele, aud tot atât cât aude şi receptorul metalic.
Limba noastră, prin ea însăşi, vorbeşte cât vorbeşte şi limba clopotului.
De aceea, numai ceea ce aude sufletul nostru aud şi urechile noastre. De aceea, numai ceea ce este raţional în suflet, numai aceea o …
Citeste mai mult >
Şi pentru ce, frate, să urăşti pe păcătos? Oare pentru că, după a ta părere, nu este drept? Dar unde este dreptatea ta, dacă nu ai dragostea? De ce n-ai plâns mai bine pentru el? Ba, tu l-ai şi gonit!
Să nu urăşti pe păcătos; căci toţi purtăm câte o vină; şi dacă pentru Dumnezeu te porneşti împotriva lui, plângi …
Citeste mai mult >
Să ne doară sufletul pentru cei care ne fac rău, mai mult decât ne doare pentru noi înşine; căci rana pe care vor să ne-o facă nouă, o primesc, de fapt, ei. Aşa cum cei care dau cu piciorul în cuie şi se laudă cu aceasta sunt vrednici de plâns, la fel şi cei care îi nedreptăţesc pe alţii sunt …
Citeste mai mult >
Diavolul însuși, ca un fin observator ce este, se leagă tocmai de acest element de umanitate regăsit la Dânsul. Vrea să vadă cât de mult L-ar putea influența un afect precum foamea în luarea unei decizii pripite. „De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini”, zice el mimând necunoștința și încercând să ascundă gânduri …
Citeste mai mult >