S-o iubim mult pe Maica Domnului. Să vă rugați ei cu metanierul, să citiți în fiecare zi Paraclisul ei și ne va duce pe toate în Rai. Am văzut-o ca o copilă mică de cincisprezece ani, așa cum este în Icoana „Grabnic Ascultătoare” din chilia mea, în vremea Heruvicului când eram îngenuncheată. Stătea înaintea Sfintelor Uși și-L ținea în brațe pe Pruncul Iisus.
Nu voi uita cum mă priveau acei ochi dulci ai ei. Până-n inimă mi-a intrat acea privire a ei. Erau albaștri și Maica Domnului avea două cosițe blonde, însă toată atenția mea era concentrată la ochii ei. M-am rugat ei și i-am spus: „Maica Domnului, ce va fi?
Ce se întâmpla cu această Mănăstire, căci nimic nu facem! Cum ne vom mântui?”. Și Maica Domnului a zâmbit, iar din acea zi dispoziția mea s-a schimbat. O pace adâncă a intrat înlauntrul meu prin acea privire a Maicii Domnului.
(Stareța Macrina Vassopoulos, Cuvinte din inimă, Editura Evanghelismos, p. 208)